De la locul de muncă la cultura pop: de ce ni se schimbă percepția asupra furiei femeilor

Muziciana Chess Galea obișnuia să-și reprime orice sentiment de furie, temându-se că avea să fie etichetată drept „isterică” sau că urma să se spună că este „dificil de lucrat cu ea”.

De la „povara mentală” pe care o poartă femeile până la sexismul de la locul muncii sau - mai rău - la violența împotriva femeilor, Galea spune că „nu ne dăm seama cât de multe lucruri acceptăm și cât de des ne ținem gura închisă”.

Dar acum ea spune că se descarcă efectiv cu totul: „Dacă cineva mă fluieră pe stradă, izbucnesc în furie. Nu-mi pasă.”

De la locul de muncă până la cultura populară, experții spun că femeile precum Galea, în vârstă de 34 de ani, își exprimă furia într-un mod tot mai deschis, față de înainte.

„Esențial este faptul că, dincolo de furie, există ceva despre care ne pasă. Furia este un mesager, ne aduce energie pentru a proteja, pentru a ne confrunta cu nedreptățile, pentru a stabili limite, pentru a face o schimbare”, spune psihologul Dr. Tara Brach.

Ce impact are acest lucru asupra vieții lor profesionale și personale și ce pot face în această privință?

Complexul de „fată cuminte”

Psihoterapeuta Jennifer Cox, o autoare și co-gazdă a podcastului Women are Mad („Femeile sunt furioase”), a început să cerceteze furia după ce a început să bănuiască faptul că reprimarea acesteia de către clientele sale era cauza principală a unora dintre afecțiunile lor fizice.

„Exista acest tipar al femeilor care veneau la cabinet cu migrene, probleme stomacale, probleme musculo-scheletice și imunitare. În cele din urmă, a devenit greu de ignorat”, a spus ea.

„Încercau să-și țină copiii pe drumul cel bun, să aibă grijă de sănătatea lor mintală și, cumva, să-și facă și munca.” Ulterior, Cox a organizat sesiuni de grup în cadrul cărora multe femei și-au exprimat sentimentele de furie reprimate.

„Am fost crescute cu concepția asta ridicolă de «fată cuminte»... îndoctrinate în ideea asta de a fi bune, politicoase, amabile, atente și grijulii”, spune ea.

„Schimbarea mare față de generațiile anterioare este că există așteptări în ceea ce ne privește să facem totul.”

Brach este de acord că furia își are locul ei.

„Devine nesănătoasă atunci când ne posedă sau când acționăm în moduri care dăunează.”

Pentru a o canaliza în mod eficient, Brach promovează atenția conștientă, în special sub strategia „RAIN” - care presupune să recunoști emoția, să-ți dai voie să o trăiești, să-i investighezi cauza și să nutrești sentimente de înțelegere.

Furia la locul de muncă

Yann Dang, o consilieră de dezvoltare personală care îndrumă femei în poziții de conducere în domenii dominate de bărbați, spune că furia constructivă poate de fapt să îmbunătățească statutul femeilor la locul de muncă.

Conform ei, femeile care fac pe plac oamenilor și nu afișează emoții negative pot avansa până la un anumit nivel al carierei. Dar trebuie să faci valuri pentru a urca în ierarhie.

„Femeile sunt atât de bune la învățatul regulilor atunci când știu care sunt acestea. Dar regulile din lumea corporatistă sunt total diferite.”

Multe femei știu că pot dobândi rezultate bune în domeniul academic atâta timp cât muncesc din greu și se pregătesc, potrivit lui Dang - dar, odată ce ajung la locul de muncă, femeile pot întâmpina dificultăți, deoarece obținerea succesului nu este la fel de directă.

Există puține date disponibile cu privire la furia feminină la locul de muncă. Însă unul dintre cele mai recente studii, din 2020, a constatat că femeile care își exprimau furia erau considerate mai puțin demne să obțină un statut și influență, în timp ce omologii lor bărbați nu erau priviți la fel.

Conform lui Dang, este esențial să știi cum să gestionezi acea furie într-un mod care să pară autentic.

Ea sugerează femeilor să folosească un limbaj direct, cum ar fi „E un «nu» categoric, în ceea ce mă privește”; „Nu-mi place asta”; și „Și eu sunt frustrată”.

De asemenea, ea sfătuiește femeile să „își antreneze mușchii” pentru a-și susține punctul de vedere, chiar dacă nu au pregătit un răspuns perfect șlefuit.

Schimbare culturală

Anterior, personaje feminine furioase precum Alex Forrest (interpretată de Glenn Close) în „Atracție fatală” sau Carrie (Sissy Spacek) în filmul horror clasic după romanul lui Stephen King erau prezentate, fără îndoială, drept instabile și periculoase.

„Însă vedem din ce în ce mai multe reprezentări pozitive ale femeilor furioase în mass-media”, spune Cox, adăugând că aceste întruchipări sunt mai utile și mai sănătoase.

De exemplu, albumul lui Lily Allen din 2025, „West End Girl”, care a documentat în mod explicit sfârșitul căsniciei sale cu actorul David Harbour, precum și alte artiste precum Charli XCX, Olivia Rodrigo și Chappell Roan, care au lansat piese care includ imagini violente și chiar țipete de furie.

Până și pe marile ecrane, păpușa emblematică din Barbie, filmul de mare succes din 2023, și-a exprimat frustrarea față de lumea ei, care se presupunea că era perfectă.

Pe lângă sexismul de zi cu zi, femeile sunt unite în furie și în sfidare de factori puternici, determinați de amenințări continue, precum urmărirea, hărțuirea și violența domestică.

Violența împotriva fetelor și femeilor reprezintă aproape 20% din totalul infracțiunilor înregistrate în Anglia și Țara Galilor. Adesea, aceasta nu este raportată.

Pentru Galea, posibilitatea de a discuta mai deschis cu alte femei despre misoginia la care a fost supusă în industria muzicală, precum și despre agresiunea sexuală pe care a suferit-o, a contribuit la cristalizarea frustrării pe care o resimte.

„Cred că am fost furioase multă vreme, dar acum putem avea acces la alte persoane datorită rețelelor de socializare”, spune ea, fiind de părere că femeile vorbesc acum în mod mai deschis decât înainte despre emoțiile lor negative nemascate.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Ruxandra Iordache.