De la „sindromul fiicei celei mari” la mezinul rebel: cât de mult îți influențează ordinea nașterii personalitatea?

Fiind cea mai mare dintre două surori, mă regăsesc adesea în trăsăturile asociate, în mod stereotip, statutului de frate sau soră mai mare: responsabilă, conștiincioasă, perfecționistă.

Și mama mea este copilul cel mai mare din familia sa și împărtășește aceleași trăsături. Sora mea mai mică, în schimb, este ceva mai lipsită de griji. Deși am crescut în aceeași casă, cu aceiași părinți, și suntem apropiate, personalitățile noastre sunt destul de diferite.

M-am întrebat dacă această diferență ar putea avea legătură cu ordinea în care ne-am născut. Există vreo bază științifică pentru ideea că faptul de a fi primul născut, mezinul familiei sau copil unic influențează cine suntem și felul în care ne raportăm la lume?

Un mister vechi de un secol

Deși fascinează comunitatea științifică și publicul de mai bine de un secol, întrebarea dacă ordinea în care ne naștem între frați și surori ne modelează personalitatea rămâne, în mare parte, deschisă dezbaterii.

Din perspectivă istorică, cercetările au produs rezultate inconsecvente. Există mai multe motive pentru acest lucru, însă, pe scurt: este dificil de evaluat.

Rodica Damian, profesoară asociată de psihologie la Universitatea din Houston, Texas, explică faptul că studiile anterioare s-au bazat adesea pe eșantioane reduse. În plus, deoarece testele de personalitate se bazează frecvent pe autoevaluare, rezultatele acestora pot fi influențate de diverse tipuri de prejudecăți.

Studii recente arată că numeroase variabile care pot influența rezultatele fac dificilă stabilirea faptului dacă efectele ordinii nașterii sunt sistematice, adică dacă îi afectează pe toți oamenii în același mod.

Numărul total de frați și surori poate fi, de exemplu, un factor relevant: este de așteptat ca dinamica familială să difere într-o familie cu doi copii față de una cu șapte. A fi copilul cel mai mare sau cel mai mic într-o familie atât de numeroasă ori, dimpotrivă, într-una restrânsă poate duce la experiențe foarte diferite, care nu sunt direct comparabile.

Totodată, dimensiunea familiei și experiența de a crește într-un anumit mediu familial pot fi strâns legate de numeroși alți factori, precum statutul socio-economic al familiei.

De exemplu, familiile cu un statut socio-economic mai ridicat tind, în general, să aibă mai puțini copii. Se adaugă și factori precum vârsta și genul, care pot influența experiențele unei persoane atât în cadrul familiei, cât și în afara acesteia.

În acest context, cercetătorii nu au reușit să demonstreze că ordinea nașterii are efecte consecvente și universale asupra personalității. Totuși, acest lucru nu înseamnă că ordinea nașterii este irelevantă. Ea ar putea juca un rol în anumite familii sau contexte culturale.

„Cred că oamenii au multe convingeri care sunt oarecum depășite sau care nu au fost niciodată susținute în mod solid de dovezi”, spune Julia Rohrer, cercetătoare în domeniul personalității la Universitatea din Leipzig, Germania.

„De exemplu, ideea de «sindrom al fiicei celei mari» este una dintre cele mai răspândite. Desigur, femeilor li se atribuie încă adesea roluri diferite și se așteaptă de la ele să ofere mai multă grijă și sprijin. Iar de la copiii întâi-născuți se așteaptă deseori să aibă grijă de frații mai mici”, spune ea. „Pentru unele femei, această idee poate descrie perfect propria experiență, însă pentru altele nu, deoarece fiecare familie este diferită.”

Cu alte cuvinte, nu orice fiică mai mare va fi responsabilă și grijulie. Însă pentru unele persoane, ideea unui „sindrom al fiicei celei mari” poate părea foarte familiară, deoarece au crescut având grijă de frații mai mici și simt că această experiență le-a modelat personalitatea.

Rohrer și colegii săi au constatat că ordinea nașterii „nu are un efect de durată asupra trăsăturilor generale de personalitate”, după ce au analizat trei seturi ample de date provenite din sondaje realizate în Regatul Unit, SUA și Germania, fiecare incluzând câteva mii de participanți. Cu toate acestea, studiul a confirmat concluzii anterioare privind impactul ordinii nașterii asupra unei trăsături specifice: inteligența.

Inteligența este un fenomen complex, iar studiul a măsurat-o doar prin performanțele la testele de inteligență și prin evaluările pe care participanții le-au făcut cu privire la propria capacitate intelectuală.

„Am confirmat ideea potrivit căreia primii-născuți obțin scoruri mai mari la măsurările obiective ale inteligenței și, în plus, am constatat un efect similar în ceea ce privește intelectul autoevaluat”, au scris Rohrer și colegii săi în studiu. Cercetări anterioare au arătat că rezultatele la testele de inteligență „scad ușor de la copiii născuți primii la cei născuți ulterior”.

De ce primii-născuți au scoruri mai mari la testele de inteligență

În ceea ce privește relația dintre ordinea nașterii și alte trăsături de personalitate, Rohrer spune că reflecția asupra propriei experiențe poate fi totuși valoroasă, chiar dacă nu există un tipar universal.

„Oferă un termen prin care poți găsi alte persoane care au crescut într-o situație similară și poți face schimb de experiențe și așa mai departe”, spune ea, referindu-se la expresii precum „sindromul fiicei celei mari”. Nu este nimic greșit în a-ți interpreta experiența în acest mod, „atâta timp cât nu presupui că ea este universală”, adaugă cercetătoarea.

Damian exprimă o idee similară: „Deși nu identificăm diferențe de personalitate care să fie sistematice, asta nu înseamnă că nu există procese sociale în interiorul fiecărei familii sau al fiecărei culturi care pot conduce la rezultate diferite în funcție de ordinea nașterii.”

De exemplu, Regatul Unit are o tradiție istorică a primogeniturii (care favoriza bărbații), potrivit căreia primul copil născut avea prioritate la moștenirea averii, proprietăților sau titlurilor familiei. Abia în 2013, prin adoptarea „Succession to the Crown Act”, regulile de succesiune în cadrul monarhiei au fost modificate, fiind eliminată posibilitatea ca un moștenitor de sex masculin să o devanseze pe o fiică mai mare în ordinea succesiunii la Coroană.

Ideea de primogenitură este surprinzător de răspândită și persistentă. În „Succession”, serialul produs de HBO despre lupta unei familii pentru controlul unui imperiu media, un personaj exclamă în episodul final: „Sunt fiul cel mai mare!”. El consideră că poziția sa legată de ordinea nașterii ar trebui să îi confere dreptul de a prelua funcția de director executiv de la tatăl său. (În realitate, este al doilea fiu ca vârstă, dar nu vom intra în aceste detalii.)

„Dacă practica socială se bazează pe ordinea nașterii, atunci da, ordinea nașterii va influența rezultatele”, spune Damian.

Vârsta e doar un număr?

Experiențele asociate vârstei pot fi ușor confundate cu trăsături de personalitate sau cu comportamente influențate de ordinea nașterii, explică cercetătorii. Să luăm exemplul fratelui sau surorii mai mari, considerați adesea mai „responsabili”.

„Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, devin mai responsabili și au un autocontrol mai bun. Așadar, primul născut va fi întotdeauna mai mare decât copiii născuți ulterior și, observându-ți copiii cum cresc, primul născut va părea mereu mai responsabil”, spune Damian.

„Un alt aspect este că oamenii devin mai conștienți de sine pe măsură ce cresc”, adaugă ea. „Prin urmare, al doilea copil poate părea mai sociabil și mai puțin nevrotic, deoarece un copil de 10 ani este, de regulă, mai fericit și mai lipsit de inhibiții decât unul de 14 ani, care se stresează din cauza tuturor lucrurilor. Asta se întâmplă pentru că se confruntă cu provocări diferite.”

Contează și factori precum cercurile de prieteni ale copiilor. De exemplu, mai multe studii sugerează existența unei legături între apartenența la grupuri cu comportamente delincvente și adoptarea unor comportamente similare. Astfel, un copil mai mare ar putea încălca mai des regulile, în funcție de persoanele din anturajul său.

Frați inteligenți

După cum s-a menționat anterior, una dintre constatările constante din cercetările privind ordinea nașterii este legătura dintre aceasta și inteligență, primii-născuți având, în medie, scoruri ușor mai ridicate la măsurătorile asociate intelectului decât cei născuți ulterior.

„[Legătura cu inteligența] apare în principal în rezultatele testelor de inteligență verbală și are un efect foarte mic”, spune Damian. De asemenea, „dacă ai susține același test de două ori, probabil că rezultatul ar depinde de ziua respectivă, de starea ta de spirit, de ceea ce ai mâncat în acea dimineață sau de cât ai dormit”.

Acest fenomen ar putea fi explicat și prin stimularea cognitivă din primii ani de viață. Damian subliniază că, într-o familie, cu cât raportul dintre adulți și copii este mai mare, cu atât copiii sunt expuși mai mult unui limbaj și unui vocabular mature. Însă, pe măsură ce se nasc mai mulți copii, nivelul de stimulare intelectuală poate scădea.

„Așadar, nu este vorba neapărat despre faptul că primii născuți sunt mai inteligenți din punct de vedere genetic sau au un potențial mai mare, ci mai degrabă despre faptul că obțin scoruri mai ridicate la testele de inteligență verbală, ceea ce ar putea fi explicat prin cunoașterea unui vocabular mai bogat, deoarece au interacționat cu mai mulți adulți decât copii”, spune ea.

„În cazul unei familii cu doi copii, o parte din timpul care ar putea fi dedicat cititului este absorbită de gestionarea interacțiunilor dintre frați, situații în care aportul verbal este ceva mai puțin sofisticat.”

Există, de asemenea, ipoteza potrivit căreia frații mai mari folosesc „mai multe resurse cognitive” atunci când îi îndrumă pe cei mai mici sau le explică diverse lucruri.

În mod interesant, aceste tipare legate de inteligență nu se regăsesc peste tot în lume. De exemplu, datele din țările în curs de dezvoltare diferă de cele din țările dezvoltate. În Indonezia, copiii născuți mai târziu au șanse mai mari să beneficieze de oportunități educaționale mai bune decât frații lor mai mari, posibil din cauza constrângerilor financiare cu care se confruntă familia în primii ani și care se atenuează abia atunci când copiii mai mari încep să contribuie la veniturile gospodăriei.

Potrivit lui Damian și colegilor săi, ordinea nașterii are, de asemenea, „efecte neglijabile” asupra carierei. În trecut, printre cercetători era răspândită ideea că fratele sau sora mai mare va urma o carieră mai academică sau mai orientată spre știință, în timp ce mezinul familiei va alege un domeniu mai creativ.

Însă Damian a constatat contrariul: în studiul său longitudinal, care a urmărit un eșantion de elevi de liceu din SUA începând din 1960 și apoi aceiași participanți 60 de ani mai târziu, primii născuți au ajuns să urmeze cariere mai creative.

Copiii unici sunt „egoiști”?

Copiii singuri la părinți se confruntă adesea cu stereotipul că ar fi mai egoiști decât copiii care au frați sau surori, deoarece nu trebuie să concureze pentru atenția părinților. Studii recente au arătat însă că nu este tocmai adevărat și că a crește fără frați sau surori nu duce la un nivel mai ridicat de egoism sau narcisism.

Alte cercetări sugerează că diferențele de comportament social dintre copiii unici și cei care au frați sau surori nu sunt mari sau generalizate și că „se pot diminua odată cu înaintarea în vârstă”.

În mod obișnuit, cercetările privind ordinea nașterii nu au inclus copiii unici, pe motiv că aceștia nu pot fi comparați în mod corect cu persoanele care au crescut alături de frați sau surori. Totuși, potrivit unui studiu din 2025 realizat de Michael Ashton, profesor de psihologie la Universitatea Brock din Canada, și Kibeom Lee, profesor de psihologie la Universitatea din Calgary, Canada, este posibilă compararea trăsăturilor de personalitate ale persoanelor care au frați sau surori cu cele ale copiilor unici.

Studiul lor a prezentat câteva rezultate noi și interesante. Acesta a analizat asocierea dintre personalitate, ordinea nașterii și numărul de frați sau surori în rândul a 700.000 de adulți care au participat online într-un eșantion și al altor peste 70.000 de persoane într-un al doilea eșantion separat.

Frații și surorile născuți la mijlocul șirului de copii și cei născuți ultimii au obținut, în medie, scoruri mai ridicate decât primii născuți în ceea ce privește caracteristicile „Onestitate-Umilință” și „Agreabilitate”.

„Onestitate-Umilință" măsoară cât de onestă și modestă este o persoană. Astfel, o persoană cu un scor ridicat este puțin probabil să-i manipuleze pe alții, să încalce regulile sau să considere că i se cuvin anumite privilegii. O persoană cu un scor scăzut poate fi mai înclinată să încalce regulile și poate avea un sentiment accentuat al propriei importanțe.

Pe scala agreabilității, o persoană cu un scor ridicat tinde să fie iertătoare, indulgentă în evaluarea celorlalți, echilibrată și dispusă la compromisuri, în timp ce o persoană cu un scor scăzut poate fi ranchiunoasă, încăpățânată, se poate enerva ușor și poate fi critică față de ceilalți.

„Aceste diferențe au fost destul de mici, în special atunci când comparațiile au vizat persoane provenite din familii cu același număr de copii”, au transmis Ashton și Lee într-un e-mail. „În schimb, diferențele înregistrate în ceea ce privește aceste caracteristici între persoanele provenite din familii cu un singur copil (adică copii unici) și cele din familii cu șase sau mai mulți copii au fost considerabil mai mari, situându-se undeva între ceea ce cercetătorii din domeniul științelor sociale ar numi un efect «mic» și unul «mediu».”

Așadar, mă întreb: este influența ordinii nașterii doar o „teorie-zombie”, o idee greșită care refuză să dispară? Rohrer nu este de acord.

„Nu sunt sigură că aș numi-o o teorie-zombie”, spune ea. „Din perspectivă științifică, cred că literatura de specialitate avansează într-un mod destul de productiv.”

Așadar, într-o zi, s-ar putea să avem un răspuns mai clar la întrebarea ce înseamnă să fii fratele cel mai mare. Până atunci, o voi lăsa pe sora mea mai mică să creadă că sunt, din naștere, mai deșteaptă decât ea.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.