Femgore – scriitoarele care revendică corporalitatea femeilor în ficțiunea horror

O fetiță și mama ei trăiesc în pădure. Viața lor este, în genere, destul de obișnuită, cu excepția faptului că sunt canibale. Ele îi atrag pe trecători în casa lor, îi otrăvesc, apoi îi gătesc.

Aceasta este intriga centrală a unui roman de Lucy Rose, care face parte dintr-o tendință literară sau subgen nou, cunoscut ca femgore.

După cum sugerează numele, aceste cărți au protagoniste feminine și sunt adesea scrise de femei. Dar ele conțin totodată, în mod esențial esențial, „gore”, adică descrieri oribile ale unor acte de violență, rănire sau mutilare. Ar merita amintit că sensul inițial al cuvântului „gore” în limba engleză era „sânge închegat” și că aceste descrieri sunt frecvent întâlnite în „body horror”, un subgen al genului de groază - în acest caz e vorba de o groază stârnită de scene de distrugere și desfigurare a corpului uman.

La nivel global, căutările online legate de „female horror” și „body horror” au crescut constant în ultimii cinci ani, potrivit Google.

Tendințe similare pot fi observate în America Latină, unde multe scriitoare redefinesc genul horror prin prisma vrăjitoriei, fantomelor și politicilor de gen, într-un subgen numit Nuevo Gótico Latinoamericano.

În India există, de asemenea, un interes sporit în genul horror care are în centru femeile, în special în cinematografie.

Apariția termenului femgore și popularitatea sa tot mai mare sunt alimentate parțial de platforme de socializare precum TikTok și tendința #BookTok, care le permite autorilor să-și promoveze lucrările care urmează să fie publicate către o comunitate existentă de iubitori de cărți.

Editurile mari au început să acorde atenție subgenului femgore, pe măsură ce popularitatea acestui fenomen a crescut. O serie de cărți etichetate drept femgore au ajuns bestsellere în Marea Britanie, iar unele titluri urmează să fie adaptate ca producții cinematice.

Termenul surprinde „o orientare a artistelor către gore și body horror… o reconsiderare a modului în care vorbim despre corpurile noastre, despre corpul feminin și despre transformarea corporală”, spune Stacey Abbott, profesoară de film la Universitatea Northumbria și expertă în genul de groază.

„Femeile nu trebuie să fie frumoase”

Popularitatea subgenului reflectă restrângerea globală a drepturilor femeilor și controlul exercitat asupra trupurilor lor, spune autoarea britanică Lucy Rose.

„Fie că vorbim despre pornografie deepfake, fie de dreptul la avort sau umilirea pentru aspectul fizic”, afirmă ea.

Femgore contestă, de asemenea, reprezentările nerealiste ale corpului feminin „Femeile nu trebuie să fie frumoase, ascultătoare și curate; ele pot fi crude, dezgustătoare și vulgare.”

Genul poate să fie și o experiență cathartică atât pentru autoare, cât și pentru cititori – reprezentând un mod sigur de a exprima furia și revolta în spațiul ficțiunii.

The Eyes Are the Best Part (Ochii sunt partea cea mai bună) este primul roman al autoarei americano-coreene Monika Kim. Cartea are în prim-plan o protagonistă care are fantezii că ar mânca globii oculari ai iubitului mamei sale, care fetișizează femeile asiatice.

Ea l-a scris în timpul pandemiei de Covid, când, spune autoarea, au avut loc numeroase infracțiuni motivate de ură împotriva asiaticilor și s-au întâmplat „lucruri oribile”, în special împotriva femeilor asiatice.

„A fost o perioadă în care mă simțeam complet lipsită de putere și îngrozită de starea lumii. Așa că mi-am canalizat toată furia în scris”, spune ea.

Romanciera britanică Jessie Elland spune că a ajuns să scrie în acest subgen din întâmplare. „Sunt o fricoasă notorie, nu pot să mă uit la filme de groază sau la ceva de genul acesta”, spune ea.

„Cred că uneori este bizar de reconfortant să citești despre lucrurile care te sperie în realitate, dar întâmplându-se într-o lume ficțională”, explică ea.

Primul ei roman, The Ladie Upstairs, a fost publicat la începutul acestui an și o are în centru pe Ann, o menajeră a cărei promovare ca servitoare personală a stăpânei casei face ca lucrurile să ia o cotitură sinistră.

Ce este „body horror-ul” feminin?

Reinterpretarea și revendicarea body horror-ului pentru a explora modul în care este descris corpul feminin reprezintă un element central al genului.

Body horror-ul se concentrează asupra violentării grotești, transformării, degenerării sau distrugerii corpului fizic. Femgore reprezintă, în esență, abordarea acestora printr-o prismă feminină.

„Cred că se asumă mult mai direct body horror-ului pentru a-l însuși și a-l reconceptualiza în termenii agendei feministe”, spune experta în horror Stacey Abbott.

„Body horror-ul mă fascinează”, spune autoarea spaniolă Virginia Feito, al cărei roman Victorian Psycho înfățișează o guvernantă însetată de sânge.

„Am nevoie de o modalitate terapeutică de a exprima lucrurile pe care le produce corpul meu, cum ar fi menstruația”, spune ea.

Între timp, Jessie Elland spune că a vrut să oglindească relația femeilor cu propriile lor trupuri, deoarece este conștientă că feminitatea este „încă tabu” pentru mulți.

„Una dintre scenele mele preferate, care nu are nimic grotesc sau horror, este o scenă liniștită în care cele două protagoniste vorbesc amândouă despre menstruație”, spune ea.

Ce face ca femgore-ul să fie diferit de alte romane de groază?

În mod tradițional, femeile din romanele și filmele de groază sunt prezentate fie ca victime, fie ca ucigașe răzbunătoare, fie ca așa-zisa „final girl” – supraviețuitoarea solitară care înfruntă monstrul sau criminalul.

„Femeile s-au săturat de aceste intrigi, în filme, în cărți și mai ales în viața reală”, spune Monika Kim. Femgore oferă un spațiu pentru a submina acești tropi literari.

Protagonistele din femgore au adesea o profunzime mai mare – exprimă durere, traumă, furie și dorință.

„Am ajuns în punctul în care mi se părea puțin plictisitor și condescendent ca femeile să prindă gustul violenței doar dacă le făcuse un bărbat vreun rău”, spune autoarea Virginia Feito.

„Poate că am putea, în locul lor, prezenta cazuri diferite, complexe, stratificate psihologic, ale violenței feminine.”

Profesoara Stacey Abbott spune că până și reprezentarea canibalelor „inversează toate aceste percepții legate de îngrijire… contestând ceea ce este considerat acceptabil”.

Este horror-ul feminin ceva nou?

Pe scurt, nu – dar femgore reprezintă un răspuns la problemele și evenimentele globale actuale.

„Femeile au fost întotdeauna scriitoare excelente de horror – gândiți-vă la Mary Shelley”, spune Virginia Feito.

„Diferitele ere ale horrorului reflectă schimbările politice”, spune Lucy Rose. Ea subliniază rădăcinile femgore-ului în body horror și în ficțiunea transgresivă, pornind de la Angela Carter, până la folclor și mituri precum Medusa și vrăjitoarele.

Mitul potrivit căruia horrorul este pentru băieți este demontat în mod ferm de profesoara Stacey Abbott.

„Femeile au fost mereu fane ale horrorului”, spune ea, adăugând că femeile au fost cititoare esențiale ale literaturii gotice.

De fapt, climatul este diferit acum, existând „o cerere puternică pentru voci feminine”, spune Virginia Feito.

„Mă simt foarte norocoasă că activez în acest spațiu într-o perioadă în care femeile sunt binevenite. Nu trebuie să-mi ascund pasiunea sau să scriu sub un pseudonim”, adaugă ea. „Cu siguranță cred că este un moment bun pentru scriitoarele de horror.”

Acest articol a fost scris și revizuit de jurnaliști BBC, folosind inteligența artificială pentru a ajuta în procesul de localizare, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Teodora Coroiu.