Fantome și prezențe nevăzute: de ce avem experiențe paranormale?

De la vechile povești mesopotamiene despre fantome, în care cei vii trebuiau să aibă grijă de spiritele rudelor decedate, până la A Christmas Carol („Colindă de Crăciun”) de Charles Dickens, oamenii spun povești cu fantome de foarte mult timp.

Dar de ce continuă să existe fascinația noastră pentru fantome?

Potrivit prof. Christine Simmonds-Moore, psiholog la Universitatea West Georgia din SUA, oamenii au, fără îndoială, experiențe pe care le consideră paranormale. Acest termen este folosit în general pentru fenomene pe care știința nu le poate explica în prezent.

„Sunt reale la nivel subiectiv... și pot avea un impact uriaș asupra oamenilor”, a explicat ea.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că au o cauză supranaturală.

„O stare modificată de conștiință”

Potrivit prof. Simmonds-Moore, experiențele paranormale pot fi legate de starea hipnagogică, perioada dintre somn și veghe, când o stare modificată de conștiință poate estompa granița dintre imaginație și percepție.

Aceasta este și perioada în care poate apărea paralizia în somn. Conform unei analize publicate în 2011 în Sleep Medicine Reviews, 7,6% din populația generală a trecut printr-o astfel de experiență.

Prof. Chris French de la Goldsmiths, University of London, spune că paralizia în somn apare atunci când corpul se trezește înaintea creierului și este adesea însoțită de o senzație puternică, conform căreia altcineva sau altceva se află în cameră, chiar dacă nu se vede și nu se aude nimic.

Oamenii pot avea, de asemenea, halucinații realiste în timpul paraliziei în somn, inclusiv senzații fizice. „Poate fi absolut înspăimântător”, a declarat prof. Chris French, subliniind însă că aceste experiențe sunt halucinații, nu evenimente reale.

Experții atrag atenția și asupra pareidoliei, tendința oamenilor de a vedea tipare cu semnificație în stimuli aleatorii. Potrivit prof. Rodney Schmaltz de la MacEwan University, oamenii pot confunda forme sau umbre trecătoare cu fețe, în special în câmpul vizual periferic. Simmonds-Moore spune că stresul îi poate face pe oameni și mai predispuși să perceapă astfel de modele.

Unii psihologi cred că senzația unei prezențe poate fi legată de disociere, un fenomen în care creierul separă temporar diferite componente ale percepției de sine. Simmonds-Moore spune că acest lucru se poate întâmpla în timpul perioadelor de stres intens, cum ar fi după un accident, dar și în situații obișnuite, de exemplu atunci când cineva conduce pe un traseu familiar pe „pilot automat”.

Ea spune că senzația unei prezențe poate apărea atunci când o persoană percepe o parte din propriile gânduri sau din propria conștiință ca și cum ar aparține altcuiva. Aceste experiențe pot fi mai frecvente atunci când oamenii sunt stresați sau nu dorm suficient.

Unele cercetări au asociat experiențele paranormale cu o trăsătură cunoscută sub numele de transliminalitate. Potrivit lui Simmonds-Moore, persoanele care obțin scoruri ridicate la această măsură tind să fie imaginative și creative, sunt adesea profund impresionate de artă și muzică și au o probabilitate mai mare să își amintească visele și să găsească semnificații în ele.

Ea spune că aceste persoane sunt, de asemenea, mai predispuse să raporteze senzația unei prezențe nevăzute. Unele persoane pot experimenta sinestezia, o situație în care un simț îl declanșează pe altul, de exemplu când cineva vede o culoare și o asociază automat cu un miros.

Potrivit lui Simmonds-Moore, aceste conexiuni între simțuri ar putea contribui la explicarea unor relatări despre fenomene paranormale.

Dar explicațiile psihologice nu sunt singurele teorii propuse.

Rolul mediului

Unele locuri sunt „în mod inerent mai înfricoșătoare” decât altele, spune French.

„Dacă treci dintr-o zonă puternic luminată într-una mai slab iluminată, acesta poate fi un factor. Un alt factor îl reprezintă spațiile cu tavane înalte. Oamenii tind să se simtă puțin mai anxioși, puțin mai neliniștiți în astfel de spații”, a adăugat el.

Alți factori de mediu sunt însă mai complecși. Printre aceștia se numără și prezența infrasunetelor, adică sunete cu frecvențe sub 20 de hertzi. Acestea pot fi produse de utilaje, trafic și chiar de instalații sanitare și de încălzire, mai ales în clădirile vechi.

Adevăr sau supraviețuire

Unii experți consideră că tendința de a percepe o prezență sau o amenințare își are rădăcinile în evoluția umană.

Potrivit folcloristei Deborah Hyde, creierul nostru a evoluat astfel încât să acorde prioritate supraviețuirii în detrimentul acurateței, astfel că este mai prudent să presupunem că o umbră sau un zgomot inexplicabil ar putea reprezenta un pericol.

Oamenii sunt, de asemenea, predispuși la ceea ce cercetătorii numesc detectarea agenților („agency detection”). Prof. Chris French spune că, atunci când se întâmplă ceva neobișnuit, oamenii presupun în mod natural că acel lucru a fost cauzat de o ființă care gândește și care acționează cu intenție.

El spune că acest lucru poate contribui la explicarea motivului pentru care unele persoane interpretează experiențele inexplicabile ca dovezi ale unor forțe invizibile sau supranaturale.

Prejudecata de confirmare poate juca, de asemenea, un rol în modul în care oamenii interpretează experiențele neobișnuite.

Deborah Hyde spune că ideea de a crede în fenomene supranaturale este răspândită în multe culturi, iar prof. Chris French afirmă că persoanele care cred deja în fantome sunt mai predispuse să le considere drept explicația pentru evenimentele inexplicabile.

French adaugă că oamenii tind să acorde mai multă atenție dovezilor care confirmă ceea ce cred deja sau ceea ce își doresc să creadă. Pentru unele persoane, poveștile cu fantome pot fi atractive deoarece par să ofere dovezi ale vieții după moarte, ceea ce îi face mai receptivi la ideea că fantomele ar putea exista.

Acest articol a fost scris și verificat de jurnaliști BBC. Inteligența artificială a fost folosită pentru a asista traducerea în limba română, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Andreea Gheorghe.