„O plecăciune nu este doar un salut”: regulile nescrise ale limbajului corpului în Japonia

De la a atrage atenția cuiva până la a cere nota de plată, cunoașterea gesturilor folosite în Japonia vă poate fi de ajutor în interacțiunile sociale.

Pentru cei din afară, limbajul corpului în Japonia poate părea greu de înțeles. Japonezii pot folosi alte părți ale corpului sau își pot mișca mâinile în altă direcție decât în alte culturi atunci când își exprimă nemulțumirea sau pentru a cere ceva.

În Japonia, unde eticheta și regulile de politețe au o importanță deosebită, limbajul corpului este un instrument puternic de comunicare și, în același timp, o modalitate concretă prin care vizitatorii pot înțelege mai bine cultura locală.

De exemplu, un simplu rămas-bun poate arăta foarte diferit în funcție de persoana cu care vorbiți.

Dacă îmi iau rămas-bun de la o persoană cunoscută de o vârstă apropiată de a mea, de obicei îi fac cu mâna. Dacă însă îmi iau rămas-bun de la o persoană mai în vârstă, este posibil să mă înclin, chiar dacă o cunosc bine. Nu arăt niciodată cu degetul spre o persoană mai în vârstă, indiferent de cât de bine o cunosc. De asemenea, nu dau niciodată mâna cu cineva pe care îl întâlnesc pentru prima dată.

În Japonia, toate formele de comunicare sunt profund influențate de conștientizarea relațiilor sociale. Acest lucru poate ajuta la înțelegerea semnalelor non-verbale, fie că le observați într-un loc turistic aglomerat, într-un izakaya (local japonez) sau în mijloacele de transport în comun.

Chiar și o persoană care este cu un an mai în vârstă poate fi considerată senpai (persoană cu rang sau experiență superioară). De aceea mă înclin în fața cuiva mai în vârstă decât mine, fac doar o ușoară plecăciune în fața unei cunoștințe, a unui vizitator sau a unei persoane care oferă servicii, dar fac cu mâna cuiva de aceeași vârstă cu mine sau unei persoane care îmi este kohai (junior). Gradul de înclinare a plecăciunii reflectă, de obicei, nivelul meu de respect, recunoștință sau regret.

Un alt concept care influențează limbajul corpului în Japonia este omoiyari (grija față de ceilalți sau luarea în considerare a nevoilor lor). Acest concept presupune să ne imaginăm ce ar putea simți cealaltă persoană într-o anumită situație și să acționăm cu grijă în consecință.

Așadar, pentru a nu-i deranja pe ceilalți, gesturile noastre cu mâinile sunt discrete, nu sunt zgomotoase sau exagerate, iar din respect pentru spațiul personal al altor persoane, de regulă păstrăm o anumită distanță în interacțiunile noastre, rezervând contactul fizic pentru situații speciale.

În locurile aglomerate, le facem discret loc celorlalți. Și acest lucru poate fi semnalat printr-un gest adecvat.

Desigur, nu toți japonezii comunică în același fel. Și nu fiecare gest pe care îl întâlniți are o semnificație ascunsă. Semnul cu degetul mare ridicat, de exemplu, transmite în general același mesaj pozitiv în Japonia ca în multe țări occidentale.

Totuși, cunoașterea gesturilor tipic japoneze îi poate ajuta pe vizitatori să stabilească o legătură cu noi, fără a spune un singur cuvânt.

Acest articol a fost scris și revizuit de jurnaliști BBC, folosind inteligența artificială pentru a ajuta în procesul de localizare, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Andreea Gheorghe.