De ce tot mai multe cărți dispar rapid de pe rafturile bibliotecilor din SUA

În urmă cu cinci ani, Nicole, o mamă din comitatul Pinellas, din statul american Florida, a observat că anumite cărți erau retrase din școlile copiilor săi.

Chiar copiii ei au remarcat că unele titluri nu mai erau disponibile, iar ea a confirmat acest lucru discutând cu profesori și bibliotecari.

Așa că Nicole a ales să le cumpere celor patru copii ai săi cărțile pe care nu le mai puteau găsi la școală, însă recunoaște că aceasta nu este o soluție accesibilă pentru majoritatea familiilor.

„Unde locuiesc eu, există comunități care nu își permit să cheltuiască bani în plus pe cărți”, spune ea.

„Părinții, bunicii care au grijă de copii nu îi pot duce la biblioteci din cauza programului de lucru”, adaugă ea.

Bibliotecile publice din Statele Unite au devenit scena unei dezbateri ideologice aprinse despre ce cărți ar trebui să fie accesibile copiilor, implicând părinți, profesori, bibliotecari, grupuri de activiști și politicieni.

Numai în 2025, au existat 6.588 de cazuri de cenzurare a cărților în biblioteci publice și școlare, adică incidente în care cărțile au fost eliminate complet de pe rafturi sau mutate în secțiuni cu acces mai restricționat, potrivit Biroului pentru Libertate Intelectuală al Asociației Americane a Bibliotecilor (ALA).

4.235 de titluri au fost afectate de astfel de măsuri.

Prin comparație, între 2001 și 2020, 70 de cărți au fost cenzurate în medie anual.

Organizațiile care monitorizează îndeaproape acest fenomen estimează că numărul real ar putea fi mult mai mare, deoarece multe cazuri de retragere a cărților trec neobservate.

„Niciodată până acum atât de mulți copii nu au fost privați de accesul la atât de multe povești”, se arată în cel mai recent raport al PEN America, o organizație care promovează libertatea de exprimare și monitorizează cazurile de cenzurare a cărților.

Această creștere a coincis cu adoptarea a zeci de legi statale și chiar a unor măsuri federale menite să restricționeze accesul la cărți considerate nepotrivite în școlile publice.

„Ceea ce am văzut în ultimii câțiva ani este un tip foarte diferit de escaladare”, explică Gianmarco Antosca, de la National Coalition Against Censorship.

„Fenomenul a depășit granițele școlilor, iar în multe state, și chiar la nivel federal, am văzut cum interzicerea cărților a ajuns să se regăsească în legislație.”

Organizațiile care susțin restricțiile, împreună cu oficialii care le facilitează, spun că singurul lor scop este să împiedice expunerea copiilor la materiale care nu sunt adecvate vârstei lor.

De asemenea, ele afirmă că aceste restricții urmăresc să apere dreptul părinților de a lua decizii cu privire la educația copiilor lor.

Moms for Liberty este unul dintre cele mai active grupuri în contestarea conținutului unor cărți din bibliotecile școlare.

Organizația a refuzat un interviu pentru BBC, însă, într-un comunicat, directoarea sa executivă, Tina Descovich, a declarat: „Luptăm pentru a proteja copiii de conținutul sexual explicit și de materialele ideologice din bibliotecile școlare care nu sunt adecvate vârstei lor.”

Dar cine ar trebui să decidă ce cărți ajung pe rafturile bibliotecilor școlare și după ce criterii?

Cum sunt interzise cărțile

Interzicerea cărților în școlile publice din SUA nu se produce uniform în întreaga țară și nici nu urmează întotdeauna același proces.

În Florida și Texas, de exemplu, au fost raportate sute de cazuri de retragere a cărților în perioada 2024-2025, potrivit datelor PEN America. În schimb, state precum Oklahoma și New Mexico nu au înregistrat niciun astfel de caz.

Procesul de retragere a unei cărți dintr-o școală publică începe, de regulă, atunci când un părinte sau un alt membru al comunității o consideră nepotrivită și depune o contestație oficială la autoritățile locale din domeniul educației.

Un caz notabil este cel al comitatului Hillsborough, Florida, unde se află orașul Tampa.

La mijlocul anului 2024, presa locală a relatat că doi înalți oficiali ai statului au trimis scrisori prin care au exercitat presiuni asupra superintendentului din Hillsborough pentru a elimina din școlile comitatului cărți pe care le considerau „pornografice”.

Printre cele 59 de cărți retrase ulterior de pe rafturi s-au numărat „Strigă-mă pe numele tău” de André Aciman, romanul istoric premiat „Drumul spre casă” de Yaa Gyasi, care spune povestea a două surori și a descendenților lor născuți în Africa de Vest în secolul al XVIII-lea, precum și „Încleștarea regilor”, a doua carte din seria care a inspirat serialul de succes „Urzeala tronurilor”.

Impactul „autocenzurii”

Potrivit lui William Johnson, directorul biroului PEN America din Florida, consecințele cazului au depășit cu mult granițele comitatului Hillsborough.

După trimiterea scrisorilor și contestarea deciziilor superintendentului, „PEN America a documentat faptul că cel puțin nouă districte școlare din Florida, pe lângă Hillsborough, au retras sute de cărți din sălile de clasă și biblioteci înainte de începerea anului școlar”.

„Aceste districte au reacționat la același climat juridic și politic, retrăgând cărți pentru a evita riscul unor sancțiuni din partea statului, în loc să aștepte finalizarea procesului obișnuit de reevaluare.”

De exemplu, cărțile care includ personaje LGBT+ sau abordează teme precum identitatea de gen, rasa și sexualitatea sunt vizate într-o măsură disproporționată, potrivit ALA. Organizația afirmă că 39% dintre titlurile contestate în 2025 conțineau povești despre persoane LGBT+ sau membri ai grupurilor minoritare.

Dezbaterea privind drepturile părinților

A existat o mobilizare coordonată a unor organizații conservatoare care invocă așa-numitele „drepturi ale părinților”, respectiv dreptul acestora de a lua decizii privind educația copiilor lor, pentru a contesta anumite cărți și a face lobby pentru retragerea lor.

Un document publicat de Citizens for Freedom, una dintre organizațiile active în această mișcare, afirmă că părinții, și nu guvernul sau școlile, au autoritatea „dată de Dumnezeu” de a-și „crește, educa și forma moral copiii”.

Cu toate acestea, continuă să existe dezbateri cu privire la măsura în care părinții sunt cu adevărat principala forță din spatele eforturilor de retragere a cărților din școli și biblioteci.

Potrivit Biroului pentru Libertate Intelectuală al ALA, 92% dintre contestațiile privind cărți înregistrate în 2025 au fost inițiate de grupuri de activiști și oficiali guvernamentali.

„Nu a existat niciodată vreo dovadă că acest efort a fost inițiat de părinți care au în prezent copii în școlile publice”, spune Stephana Ferrell, directoarea Florida Freedom to Read Project (FFTRP) și mamă a doi copii care învață în școlile publice din comitatul Orange, Florida.

„Încă de la început, mișcarea a fost condusă de grupuri cu interese speciale, care au legături minime cu școlile noastre publice”, adaugă ea.

Costul interzicerii cărților

Nicole, mamă a patru copii din comitatul Pinellas, a declarat pentru BBC că tocmai convingerea sa în drepturile părinților o face să se opună interzicerii cărților în școli.

„Prin interzicerea cărților, decideți ce este potrivit pentru copiii altor persoane, nu doar pentru propriul dumneavoastră copil.”

Nicole spune că ceea ce regretă cel mai mult în legătură cu retragerea cărților din școli, atât ca cititoare, cât și ca mamă, este faptul că „iei oglinda cuiva, îi iei fereastra către lume, îi iei capacitatea de a gândi critic despre lumea în care trăiește”.

În 2023, administrația fostului președinte Joe Biden a lansat inițiative pentru investigarea numărului tot mai mare de cărți retrase din școlile publice și pentru descurajarea districtelor școlare să restricționeze accesul elevilor la titluri controversate.

Însă, la scurt timp după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, la începutul anului trecut, Departamentul Educației a respins plângerile aflate în analiză, calificând fenomenul drept o farsă și argumentând că volumele retrase erau „nepotrivite pentru vârstă, cu conținut sexual explicit sau obscene”.

Un proiect de lege propus de parlamentari republicani se află în prezent în procedură în Congresul SUA și ar putea duce la retragerea finanțării pentru școlile care „oferă sau promovează literatură ori alte materiale pentru persoane cu vârsta sub 18 ani care conțin materiale cu caracter sexual”.

Pentru Stephana Ferrell, de la Florida Freedom to Read Project, cea mai gravă consecință a creșterii numărului de interdicții și retrageri de cărți în Statele Unite este „acceptarea tăcută a ideii că bibliotecile, literatura și libertatea de a citi nu mai merită apărate”.

Ea concluzionează:

„Atunci când cei care au autoritatea de a proteja aceste libertăți aleg, în schimb, să renunțe la apărarea lor, pierderea depășește cu mult cărțile în sine.”

Acest articol a fost scris și revizuit de jurnaliști BBC, folosind inteligența artificială pentru a ajuta în procesul de localizare, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Teodora Coroiu.